Cum transformam independenta energetica a Romaniei in prosperitate economica?
Anul acesta ar putea aduce cea mai mică factură la importurile de gaze din Rusia, în contextul în care producţia locală aproape acoperă cererea internă.
Această independenţă ar putea fi o veste bună dacă nu ar fi venit cu preţul reducerii consumului din industria chimică. În schimb, deja se trasează planurile pentru exportul gazelor din Marea Neagră, dar pe masă nu se pune niciun plan prin care România să nu mai importe produse chimice de miliarde de euro, ci să le producă local.
La începutul lunii septembrie, statul polonez a anunţat că va transfera o parte din participaţiile pe care le deţine în unele companii profitabile într-un fond de investiţii prin care va atrage bani pentru a salva Kompania Weglowa, cea mai mare firmă de minerit din Europa. La complexul Energetic Hunedoara bate vânt de insolvenţă.
Ungaria îşi conturează sectorul de utilităţi şi energie prin efoturi de naţionalizare. În România, peste 30% din factura la energie se duce la distribuitori si deşi preţul mic al energiei da bătăi de cap producătorilor, facturile continuă să crească.
România este cel mai mare producător de petrol şi gaze din regiune şi ţara cu al doilea cel mai mare parc de producţie de energie, dar nu are nicio companie în primele zece firme energetice. Topul este dominat de companii integrate de stat sau în care statul e cel mai mare acţionar din Polonia, Ungaria şi Cehia. În România, cărbunii încă se mai bat pe costuri cu hidrocentralele pentru un loc in piaţă.
