ZF AGRIBUSINESS: Cum poate agricultura să devină motorul principal al economiei? 

România rămâne unul dintre cei mai mari grânari ai Europei, deşi mare parte din fermele de pe plan local sunt de subzistenţă, iar infrastructura de irigaţii este la un nivel asemănător cu cea rutieră, adică slab dezvoltată. Astfel, anul acesta în unele zone producţiile sunt mici, cel puţin în cazul porumbului, din cauza lipsei precipitaţiilor scăzute şi a lipsei de irigaţii. Pe de altă parte, anul 2018 mai „spală” din rezultatele slabe de anul acesta.

Recolta de cereale a României de anul trecut a fost de 31,8 milioane tone, cea mai mare din istoria ţării, iar suprafaţa cultivată a fost de 9,33 milioane de hectare de teren, potrivit Eurostat, biroul european de statistică.

În plus, recolta de grâu de anul trecut, de 10 mi­lioa­ne de tone, a situat România pe locul patru în UE, după Franţa (35 mil. tone), Germania (20 mil. tone) şi Marea Britanie (14 mil. tone).

Pe de altă parte, sectorul de cereale este unul dintre puţinele unde România are excedent comercial având în vedere că exporturile de cereale s-au situat la 2,1 de miliarde de euro, iar importurile sunt de şase ori mai mici. Însă, România are nevoie de ferme mari, care să asigure necesarul de materie primă pentru procesatorii de pe plan local. Iar faptul că România exportă materie primă şi aceasta nu merge către fabricile locale trage în jos valoarea adăugată adusă în economie de sectorul de agribusiness.

Procesatorii de carne de porc trebuie să aducă materie primă de la export, iar cei de lapte trebuie să aducă lapte de la fabrici din jurul României în timpul iernii când producţia locală este la un nivel scăzut. Totodată, la capitolul legume şi fructe, antreprenorii au început să se asocieze şi vedem tot mai multe produse locale pe rafturile supermarketurilor şi hipermarketuri. În plus, agricultura locală devine tot mai atractivă pentru jucătorii străini, astfel că aceştia au început să cumpere terenuri, dar şi businessuri româneşti din agribusiness.