În perioadele dificile, oamenii îşi întorc faţa către brandurile în care au încredere. Chiar şi când situaţia economică e dură, chiar şi când preţul devine argumentul principal în procesul de cumpărare, brandul continuă să conteze pentru că el este, până la urmă, un garant al promisiunii unei companii.
Astfel, într-o vreme precum cea actuală, marcată de multiple provocări – pe plan economic, politic şi geopolitic – mărcile pot culege roadele relaţiilor pe care le-au ţesut de-a lungul istoriei lor.
Acum două decenii, idea de brand românesc nu avea aceleaşi valenţe pozitive pe care le-a căpătat ulterior. Mărcile internaţionale erau căutate şi preferate de un consumator care căuta „gustul” sau „aerul” occidental.
Între timp însă, companiile autohtone s-au maturizat, s-au adaptat şi, odată cu ele, şi consumatorii au înţeles că a le cumpăra şi a le susţine reprezintă, de fapt, un act de susţinere a economiei locale în ansamblul său şi de susţinere, totodată, a propriei bunăstări.
Dincolo de maturizarea brandurilor româneşti, în ultimii ani am asistat totodată la înmulţirea lor. Speranţa e ca în continuare, an de an, indiferent de contextul economic, să apară nume noi care să crească încet, dar sigur. Iar mărcile deja existente să se dezvolte şi, de ce nu, să devină branduri cu recunoaştere internaţională. Deja există câteva exemple, dar loc cu siguranţă mai e.
Până atunci însă, întrebarea momentului este „Cum pot brandurile româneşti să transforme criza actuală într-o oportunitate?”.


















