Bucureştiul este oraşul european cu cea mai mică suprafaţă de spaţii verzi pe cap de locuitor, dar şi cu un transport public poluant, în care soluţiile pentru reducerea CO2 sunt neglijate. De altfel, toate oraşele României sunt încă în întârziere din acest punct de vedere. Media de spaţii verzi este de 7,1 metri pătraţi per cetăţean, în timp ce, de exemplu, Sofia (Bulgaria) are 14,4 metri pătraţi, iar Budapesta (Ungaria) – 16,1 metri pătraţi. Noxele emanate de vehiculele care merg pe străzi îngreunează şi mai mult accesul la un aer curat.

Aerul din marile oraşe, în frunte cu Bucureştiul, depăşeşte frecvent cotele de poluare admise, făcând locuirea tot mai dificilă. Gestionarea greşită a deşeurilor este una dintre cauze, dar transportul are şi el o mare parte din vină pentru poluarea la cote alarmante din oraşe.

România se află pe locul 57 în lume din aproape 200 de state în funcţie de poluarea aerului, stând mai bine decât toate ţările din regiune, dar mult mai slab decât cele din vestul şi nordul Europei, potrivit unei statistici din 2020 a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Poluarea este un factor major care poate influenţa sănătatea populaţiei, bolile respiratorii – dar nu numai – având drept cauză calitatea slabă a aerului.

Soluţii precum maşinile hibrid sau electrice ori trotinetele au devenit tot mai populare, însă cât de mult influenţează ele calitatea aerului pe care îl respirăm şi cât de eficiente sunt în oraşe în care nici infrastructura, nici empatia şoferilor nu sunt la cele mai bune standarde?

Primăria Bucureşti vrea să amenajeze 185 de hectare de spaţiu verde nou, prin realizarea unor parcuri noi, scuaruri, grădini publice, păduri urbane, refacerea aliniamentelor stradale pe arterele majore, construirea de centre culturale de cartier sau de baze sportive de cartier pe terenuri aflate în proprietatea municipalităţii.

Între timp însă, Primăria recunoaşte că nu sunt bani pentru parcuri. În vreme ce autorităţile se ceartă pe funcţii, parcuri precum Cişmigiu sunt sufocate de buruieni şi gunoaie, făcând imposibilă o plimbare plăcută pentru bucureşteni. Infrastructura deficitară nu încurajează nici mersul pe bicicletă, prea puţine fiind zonele unde pistele sunt potrivite pentru astfel de mijloace de transport.

Ce este de făcut pentru a transforma Bucureştiul într-un oraş care să schimbe atmosfera şi mediul de viaţă al cetăţenilor? În mâinile cui stau frâiele schimbării şi de unde trebuie să începem? Vom încerca să aflăm în cadrul videoconferinţei Economia verde – Drumul spre oraşe verzi: spaţii verzi şi transport nepoluant.