Risipa alimentară a ajuns, chiar şi pentru România, o ţară obişnuită cu penurie până acum 20-30 de ani, o realitate. În contextul în care se constată, mai ales în oraşe, un supra-consum cu consecinţe nefavorabile atât asupra mediului, cât şi asupra sănătăţii, se pune problema gestionării inteligente a resurselor. Aceasta, cu atât mai mult în noile condiţii regionale, în care două dintre cele mai mari ţări producătoare de alimente şi materii prime din lume – Ucraina şi Rusia – sunt în conflict.

Risipa alimentară este o preocupare din ce în ce mai mare la nivel global, fiind în atenţia principalelor organizaţii mondiale şi a autorităţilor naţionale, care monitorizează fenomenul şi caută soluţii pentru optimizarea consumului de alimente şi accesul echitabil la hrană pentru ţările care se confruntă cu dificultăţi în această privinţă.

Cea mai mare risipă alimentară este generată de gospodării, acestea fiind urmate de comercianţii şi operatorii din industria ospitalităţii (HoReCa). Un studiu publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) şi citat de Deloitte arată că 17% din totalul hranei produse la nivel mondial ajunge la gunoi.

Pentru România, în lipsa studiilor locale, reprezentanţii ONU au folosit date estimative în studiul menţionat, din care a rezultat că, în fiecare an, românii aruncă la gunoi aproximativ 1,35 milioane de tone de hrană. Este vorba doar de risipa din gospodării, pentru deşeurile alimentare rezultate din comerţ sau HoReCa nefiind suficiente date disponibile.

Potrivit unor date publicate de Institutul Naţional de Sănătate Publică pe această temă în 2019, în România, risipa alimentară este estimată la 6.000 de tone pe zi, 49% provenind din gospodării, 37% din industria alimentară, 7% din retail, 5% din alimentaţie publică şi 2% din sectorul agricol.