Conferinţe
  Meniu
Parteneri oficiali
PARTENER GOLD PARTENER SILVER PARTENER GOLD PARTENER SILVER PARTENER SILVER PARTENER BRONZE PARTENER BRONZE PARTENER BRONZE
Share event
DESPRE EVENIMENT

România este cel mai mare producător de porumb din UE, cel mai mare producător de floarea-soarelui, al treilea producător de soia şi al patrulea producător de grâu, dar are cel mai mare deficit extern de produse agroalimentare, pentru că nu procesează local cerealele ca să le transforme în produse de panificaţie, în ulei sau hrană pentru animale.

Procesarea locală ar mări outputul producţiei alimentare de trei ori în următorii zece ani, dacă România ar face investiţiile necesare. Exemplul unor ţări precum Olanda, Germania sau Franţa arată că la aceeaşi suprafaţă de teren exploatată, prin creşterea animalelor şi procesare, aceste state au un output mult mai mare.

România a avut în 2020, ultimul an pentru care există date disponibilie, o valoare adăugată la costul de producţie în industria alimentată, excluzând băuturile, de 1,79 de miliarde de euro, în timp ce Germania a avut o valoare adăugată la costul de producţie în industria alimentată de 42 de miliarde de euro, Franţa de 36,8 miliarde de euro, iar Olanda de 12,4 miliarde de euro, arată datele Eurostat.

Germania are 16,7 milioane de hectare de teren agricol, Franţa are 27,4 milioane de hectare de teren agricol, iar Olanda are 1,1 milioane de hectare şi România are 13,9 milioane de hectare. Astfel, România este una dintre ţările europene cu cel mai ridicat potenţial în sectorul agricol, având a 6-a cea mai mare suprafaţă agricolă utilizată dintre ţările UE.

Aceste statistici indică o nevoie acută de a creşte valoarea adăugată din România, care ar însemna, în final, venituri mai mari pentru fermierii care cultivă cereale, pentru cei care cresc animale, pentru cei care au abatoare sau au făcut chiar investiţii în fabrici de alimente. Tot creşterea valorii adăugate ar putea să ducă la salarii mai mari pentru angajaţi, pe întreg lanţul de producţie, şi la o bunăstare ridicată în rândul populaţiei. De asemenea, vor creşte traderii de cereale, distribuitorii de inputuri agricole, asiguratorii de secetă sau inundaţii şi băncile care creditează achiziţia de teren sau a unui utilaj.

Mai mult, creşterea valorii adăugate în agricultură ar însemna crearea unor noi locuri de muncă şi repatrierea românilor care culeg căpşuni în Spania sau abatorizează porci în Germania. Spre exemplu, acum, din cele 4,6 milioane de persoane angajate în UE de către procesatorii din industria alimentară şi a băuturilor, Germania are cea mai mare pondere (21,7 %), urmată de Franţa (14,8 %), o parte din aceşti muncitori fiind români. În plus, Germania, în multe pieţe ale industriei alimentare şi a băuturilor, cum este cea a pâinii proaspete, are cea mai mare producţie din UE. România, în schimb, se poate mândri doar cu primul lor la producţia de bere, cot la cot cu Cehia.

Producţia alimentară din România a fost de 110 miliarde de lei (circa 22 mld. euro), dar ar putea creşte de cinci ori în următorul deceniu dacă se investeşte local. Spre comparaţie, în Germania a fost de 195 de miliarde de euro. Planul Naţional Strategic (PNS 2023-2027) vine cu un buget de 15,8 miliarde de euro pentru investiţii în agrobusinessul românesc în mediul rural, însă soldul investiţiilor necesare ar trebui să fie mult mai mare. Raportând la terenul agricol, România face 1.582 euro/hectar, iar Germania face 11.676 euro/hectar.

Astfel, în România cu potenţialul său agricol, este de neconceput să nu se facă investiţii într-un sector strategic şi să se facă import de alimente de peste 8 miliarde de euro anual. Practic, este ca şi cum statul refuză bogăţia agricolă.

Soluţia să facem bani din pământ stă în creşterea valorii adăugate prin integrarea verticală a businessului agricol. Însă, acest drum presupune o coordonare foarte bună între agricultură vegetala şi zoothenie, între legumicultură, pomicultură şi procesare, astfel ca necesarul de consum al românilor să fie satisfăcut. Cine-şi asumă acest demers crucial pentru România?

Este necesară o coordonare eficientă între toţi actorii din industria agro-alimentară pentru a transforma România într-un producător şi, pe termen lung, exportator de produse alimentare. Creşterea valorii adăugate în agricultură reprezintă cheia pentru reducerea deficitului comercial din sectorul agro-alimentar şi este imperativ să se investească în integrarea verticală şi infrastructura necesară pentru a transforma România într-un jucător de frunte în producţia alimentară europeană. În acest context, Ziarul Financiar propune realizarea unei conferinţe care să aducă laolaltă actori din domeniu, autorităţi şi finanţatori.

 

 

Află mai multe
TEME DE DISCUTIE
  • Care sunt principalele măsuri pe care România ar trebui să le ia pentru a creşte valoarea adăugată în industria agro-alimentară şi a reduce deficitul comercial?
  • Cum putem îmbunătăţi coordonarea între agricultura vegetală şi zoothenie, precum şi între legumicultură, pomicultură şi procesare, pentru a satisface mai bine nevoile de consum ale populaţiei?
  • Care sunt principalele provocări cu care se confruntă sectorul porcin şi industria laptelui în contextul deficitului comercial uriaş? Cum putem remedia aceste probleme?
  • Ce măsuri preventive ar trebui luate în considerare pentru a gestiona şi preveni epidemii, cum ar fi pesta porcină africană şi cum a fost gripa aviară?
  • Cum putem îmbunătăţi infrastructura, inclusiv abatoarele, pentru a sprijini producţia locală de carne de porc, astfel încât să reducem dependenţa de importuri?
  • Cum pot fermierii şi procesatorii să devină parteneri strategici în dezvoltarea economică a ţării, contribuind la creşterea valorii adăugate în sectorul agro-alimentar?
  • Ce rol joacă investiţiile şi finanţările în dezvoltarea infrastructurii şi a capacităţilor de producţie în atingerea obiectivelor de creştere a valorii adăugate?
  • Cum pot autorităţile, mediul de afaceri şi mediul educativ să colaboreze pentru a implementa soluţii eficiente în sprijinul creşterii valorii adăugate în sectorul agro-alimentar?
  • Ce siguranţă alimentară are România dacă e tributară unui import de 75% din consumul de carnea de porc şi 50% din cel lapte? Ungaria, Polonia, Germania şi Spania sunt principalele ţări din care România importă alimente, ce facem într-un caz nefericit, neprezăvut?

 

Află mai multe
Parteneri oficiali
Parteneri oficiali